Anthony Perkins îl interpretează pe Norman Bates, ale cărui casă și motel sunt cele mai neindicate locuri pentru a-ți petrece o seară liniștită. Nimeni nu știe asta mai bine decât Marion Crane, ghinionista călătoare a cărei drumeție ia sfârșit în celebra scenă din duș, în această adaptare după romanul omonim de Robert Bloch. Mai întâi un detectiv privat, apoi sora lui Marion pornesc în căutarea ei până când suspansul și teroarea ating cote maxime, în momentul demascării ucigașului.
Odată cu primele crime pe care le-a comis în anii ’70 în America, Jack a făcut primul pas pentru a deveni un sofisticat criminal în serie. Dispunând de o inteligență cu mult peste medie, Jack este conștient de starea în care se află și anomaliile pe care aceasta le generează, însă preferă să-și discute problemele și frământările interioare doar cu Verge, căruia îi mărturisește că pentru el, fiecare crimă este o operă de artă în sine. Însă pe măsură ce intervenția poliției devine inevitabilă, Jack începe să își asume riscuri tot mai mari, în încercarea sa de a crea o operă de artă supremă.
Tim e un bărbat care aspiră la o funcție mai mare și care tocmai a primit prima sa invitație la așa numita „cină pentru fraieri”, un eveniment lunar găzduit de șeful lui care promite promovări substanțiale celor care vin însoțiți de cel mai mare bufon. Julie, logodnica lui Tim, găsește respingător acest obicei, așa că Tim hotărăște să nu se ducă la cină. Însă îl întâlnește pe Barry, un angajat de la fisc care în timpul liber construiește diorame elaborate cu șoareci împăiați, și își dă seama rapid că el este exact idiotul pe care-l caută. Tim nu poate rata ocazia și-l invită la cină pe Barry. Însă idiotul, chit că animat de cele mai bune intenții, face numai pozne: compromite o afacere majoră, o readuce în peisaj pe Darla, fosta iubită sonată a lui Tim, și o împinge pe Julie în brațele unui alt bărbat.
